Tataneasa (Symphytum officinale) este o planta ierboasa, cu o inaltime de 100-120 cm, ce poate fi intalnita in zonele cu umiditate ridicata, pe langa parauri si izvoare. Aceasta are frunze aspre, lungi de pana la 25 cm si late de 1-2 cm, de culoare verde pal, tulpina paroasa si flori de culoare rosie-violacee (uneori de culoare roz-alba) sub forma de cime. Tataneasa infloreste in lunile mai-august.
Recoltarea radacinilor se face toamna, la sfarsitul iernii si inceputul primaverii, cand radacinile secreta o cantitate maxima de alantoina, iar frunzele si florile se recolteaza in lunile mai-august.
Fiind folosita de mii de ani, Tatanesei i s-au atribuit, in trecut, puteri magice. Aceste “puteri magice” au fost ulterior confirmate de studii stiintifice, ce au evidentiat proprietatile curative deosebite ale plantei. “Asul din maneca” Tatanesei este alantoina, un principiu activ cu efecte antiinflamatoare, antitumorale si cu proprietati de regenerare a tesuturilor, de cicatrizare.
Alte denumiri ale tatanesei: iarba baloasa, radacina neagra, buruiana lui Tatin, barba tatei, iarba neagra, mierea ursului, nadai, tatana.
Partile folosite: radacina si frunzele.
Compozitie chimica
Tataneasa contine alantoina, mucilagii, alcaloizi, glicozizi, taninuri, colina, glucide solubile, amidon, inulina, aminoacizi, asparagina, vitaminele A si C, acizi organici, saruri minerale si substante carcinogene.
Indicatii terapeutice
Tataneasa este folosita ca adjuvant pentru mai multe tipuri de cancer. Exista situatii in care tataneasa a fost folosita ca tratament principal si a dus la vindecarea unor cazuri de cancer de intestin, stomac si prostata. In cazul cancerului, se pot tine 3-7 cure de cate 40 de zile (10 zile pauza intre) cu decoct de radacina, situatie in care se administreaza 1 – 1,5 litri de decoct pe zi, in 3-4 reprize. Extractul de tataneasa amestecat cu tinctura de propolis poate fi folosit pentru cancerul de piele.
Tataneasa poate fi folosita si pentru tratarea herniei, caz in care se administreaza turte din tarate amestecate cu radacini pisate de tataneasa. In acest timp, bolnavul se incinge cu o legatura realizata din tataneasa si pedicuta, si evita efortul fizic pentru 3-4 saptamani.
Fiind considerate drept unul dintre cele mai bune cicatrizante naturale, tataneasa poate fi folosita pentru vindecarea ranilor, arsurilor, plagilor, ulceratiilor, eczemelor, psoriazisului, zonei zoster si a eczemelor.
Tataneasa mai poate fi folosita pentru atenuarea durerilor de articulatii, pentru indreptarea oaselor – fracturi, entorse, luxatii. Datorita proprietatilor antiinflamatoare, aceasta poate fi folosita pentru tratarea gutei, reumatismului si a tromboflebitei.
Impotriva astmului si a durerilor si neplacerilor provocate de lauzie, se recomanda radacina rasa de tataneasa, amestecata cu miere. Pentru tratarea gastritei hiperacide se poate administra pulbere de radacini uscate, iar pentru boli gastrointestinale, se recomanda maceratul de tataneasa. Pentru tratarea hemoroizilor externi, se poate folosi extractul fluid de tataneasa.
Preparate pe baza de tataneasa
Maceratul la rece se prepara din doua lingurite de radacini taiate, ce se lasa peste noapte intr-o cana cu apa rece. Pentru administrare, se strecoara si se incalzeste.
Tinctura de tataneasa se prepara din radacina taiata marunt, pusa intr-o sticla, peste care se toarna rachiu si se lasa timp de 14 zile.
Cataplasmele se prepara din radacina macinata, 100 ml de apa si putin ulei de masline. Amestecul obtinut se aplica pe zona afectata.
Decoctul pentru uz intern se prepara dintr-o lingurita de radacina ce se fierbe intr-o cana de apa timp de 10-20 de minute. In cazul decotului pentru uz extern, se fierb patru lingurite de radacina intr-o cana de apa.
Extractul fluid se obtine din tinctura de tataneasa. Se lasa intr-un vas 4-5 lingurite de tinctura, timp de 4-6 ore, pana se evapora alcoolul, respectiv pana volumul scade de trei ori.
Contraindicatii
Dupa tratamente externe cu tatneasa nu se sta in soare, deoarece pot aparea dermatite de contact grave.
Excesul de produse pe baza de tataneasa este periculos, deoarece alcaloizii devin toxici pentru ficat.
