Lumanarica (Verbascum phlomoides, Verbascum thapsus) este o planta erbacee bianuala, dreapta, ramificata putin sau deloc, ce poate atinge o inaltime de 1.5-2 m. Fiind acoperita cu peri paslosi, lumanarica formeaza in primul an doar rozeta de frunze bazale, iar in cel de-al doilea an formeaza tulpina florifera. Frunzele sunt mari, cu o lungime de 10-30 cm si o latime de 4-10 cm si sunt acoperite de peri paslosi. Florile ce se dezvolta la partea superioara sunt mari, de culoare galben-aurie.
Lumanarica include multe specii si poate creste salbatica de-a lungul caii ferate, pe terenuri cu pietris, daramaturi, in liziera, pe marginea drumurilor etc. Zona de raspandire cuprinde intreaga Europa, Anglia si Islanda.
Perioada de inflorire este in lunile iulie-septembrie, perioada in care se recolteaza florile deschise, fara caliciul verde. Se intind intr-un loc curat, in strat subtire si se usuca atent si repede. Petalele uscate la soare devin casante si neaspectuoase. Se indeparteaza pulberea rezultata din sfaramarea perisorilor.
Alte denumiri: coada boului, coada vacii, coada lupului, lipan, pur.
Partile utilizate: florile, frunzele si rar se foloseste si radacina.
Compozitie chimica
Florile de lumanarica contin zaharuri, mucilagii, flavonoide, iridoide, saponine si coloranti galbeni.
Utilizare in gospodarie
Florile de lumanarica se intrebuinteaza la vopsirea lanei si bumbacului. Tot din lumanarica se poate obtine un ulei de par fara egal, prin umplerea unei sticle cu flori, inchiderea si lasarea acesteia la soare.
Prin infundarea gaurilor de soareci sau sobolani cu flori de lumanarica, rozatoarele vor abandona cuiburile.
In Italia si Grecia, semintele de lumanarica sunt utilizate la pescuit, pentru anestezierea pestilor, iar in Spania, din lana de pe aceasta planta, se confectioneaza fitile.
Indicatii terapeutice
Mucilagiul de lumanarica ajuta la calmarea iritatiilor, in timp ce saponinele si flavonoidele combinate reduc inflamatia. De asemenea saponinele au efect expectorant, motiv pentru care, siropul de lumanarica este un bun remediu pentru tratarea infectiilor gatului si a tusei.
Pentru usurarea infectiilor tractului respirator, precum astmul, bronsitele, laringitele si simptomele gripei, se folosesc diverse preparate pe baza de lumanarica.
Efectele calmante si antiinflamatoarii ale acestei plante medicinale sunt exploatate de mult timp pentru tratarea problemelor digestive, cum ar fi gastritele, anteritele si colitele, ca si pentru ameliorarea simptomelor gutei.
Printr-o aplicare externa, lumanarica ajuta la vindecarea taieturilor si a ulcerelor gambiene, precum si la calmarea diverselor iritatii ale pielii.
Uleiul de masline, infuzat cu flori uscate de lumanarica, poate fi folosit pentru calmarea durerilor de urechi si a durerilor hemoroidale.
O serie de cercetari au aratat ca lumanarica are de asemenea proprietati antivirale si poate ajuta la limitarea difuzarii celulelor canceroase.
Preparate pe baza de lumanarica
Infuzia se prepara din 1.5-2 g de planta la o ceasca de apa fierbinte si se lasa la infuzat 15 minute. Se administreaza 3 cani pe zi.
Uleiul de lumanarica se prepara din jumatate de cana de ulei de floarea soarelui sau de masline, care se toarna peste o mana de flori uscate si se lasa la macerat, intr-un loc insorit, vreme de 15-20 de zile. Dupa macerare se filtreaza si se depoziteaza in sticlute mici, fiind foarte bun pentru masaj
Compresa: se inmoaie 3 lingurite de planta uscata in 300 ml de apa rece pentru 30 de minute, dupa care se aduce la fierbere la foc mic. Dupa strecurare, se inmoaie o fasa in solutie si se aplica de doua ori pe zi.
Contraindicatii
Se recomanda evitarea administrarii de lumanarica in perioada de sarcina si alaptare.
