Leusteanul (Levisticum officinale) este o planta puternica, intalnita in locuri umede. Are o radacina lunga, groasa, spongioasa, carnoasa si ramificata. Tulpina, goala pe dinauntru, rotunda si usor striata poate atinge lungimi de 1-2 metri. Are multe subramuri pe care se gasesc frunze lucioase, dublu penate, crestate simplu pe margini. Are umbele cu 2-12 spite, cu frunze galben-pal murdar. Fructele coapte sunt arcuite.

Este o planta medicinala rezistenta la frig, fiind originara din sudul Europei. In Muntii Apenini creste in stare salbatica. In europa de Sud, Franta, Elvetia, Germania etc., leusteanul este foarte mult cultivat, dar in locuri calde apare si spontan.

Perioada de inflorire este din iunie pana in august. Recoltarea radacinii se face primavara sau in septembrie-octombrie si se pregateste ca si radacina de angelica. Frunzele si ramurile cu flori se recolteaza in iulie si august.

Alte denumiri: buruiana de lungoare, leoştean, libistoc, luştrean, păscănaţ.

Partile folosite: planta intreaga, radacina, ramurile inflorite si semintele.

Compozitie chimica

Radacina de leustean contine amidon, zahar, zaharoza, apa, rasina, acid de angelica. Radacina proaspata contine 0.3-0.5% ulei, iar cea uscata 0.6-1%. Contine d-terpinol, o legatura de tipul cineolului, un terpen, ester al acidului acetic, al acidului valeriic si al celui benzoic. Toate partile plantei contin ulei volatil, gumirezine, taninuri, grasimi si saruri minerale.

Utilizare in gospodarie

Planta tanara se intrebuinteaza pentru asezonarea supelor, fripturii, sosurilor si a altor mancaruri. Tocat, se adauga la friptura de vita si de berbec, si la mancare de castraveti. Radacina, care are gust iute, condimentat, poate fi folosita in loc de piper si poate constitui un bun stimulent digestiv. Daca vreti sa captati un roi de albine, frecati viitorul stup cu leustean, si veti reusi cu siguranta, deoarece albinele agreeaza aroma leusteanului.

Indicatii terapeutice

Experimentele efectuate pe iepuri au dovedit ca dupa inocularea cu extract de leustean s-a inregistrat rapid o intensificare a activitatii rinichilor. Actiunea leusteanului aminteste de cea a rozmarinului, deci este foarte indicat in tratarea tulburarilor digestive, scaunelor proaste cu eliminare anevoioasa, gazelor urat mirositoare, mucozitatii.

Radacina de leustean are actiune diuretica si se utilizeaza in tratarea afectiunilor urinare, hidropiziei si a pneumoniilor.

Ceaiul de leustean este eficient in tulburari digestive, scaune proaste, formare de gaze, influenteaza sangerarile organelor din bazinul mic, stimuleaza fluxul menstrual, eliminarea urinei si expectoratiilor in caz de catar bronsic. Se recomanda in deosebi in caz de afectiuni cardiace avand un fond nervos

Radacina si semintele stimuleaza secretia mucoaselor. Se recomanda pentru intarirea scheletului sugarilor sau a copiilor firavi. In caz de umflaturi sau tumori se fierbe radacina, partea aeriana sau semintele si se adauga la apa de baie. Ceaiul de leustean este un diuretic recomandat de majoritatea cartilor de medicina.

Preparate pe baza de leustean

Infuzia de frunze se prepara dintr-o lingura de frunze peste care se toarna o cana de apa fierbinte. Se lasa la infuzat si se administreaza dupa racire cu putina miere.

Decoctul de radacina se prepara dintr-o radacina care, dupa ce a fost spalata si uscata, se pune la fiert in 500 ml de apa. Se lasa pe foc 20-30 de minute, iar apoi se consuma rece de-a lungul unei zile.

Sucul de leustean se prepara din cateva legaturi de leustean care se paseaza cu ajutorul unui blender. Acesta se dilueaza cu apa si este bun ca aport vitaminos, tratand in acelasi timp si anorexia.

Tinctura de radacina se prepara din trei linguri cu radacina de leustean care se adauga in 250 ml de alcool si se lasa la macerat doua saptamani. Dupa macerare se filtreaza si se administreaza cate 20 de picaturi pe zi.