Inul (Linum usitatissimum) este o planta medicinala anuala folosita inca din Antichitate. Radacina este pivotanta, de culoare alba, lunga si subtire si puternic ramificata. Tulpina este erecta si poate ajunge la o inaltime de un metru, iar in varf este situata umbela de flori. Florile au cinci petale si sunt de obicei de culoare albastra, iar uneori de culoare alba. Fructul este o capsula sferica, impartita in zece compartimente, fiecare continand seminte lucioase, alungite si plate, de culoare maro.

Inul este originar din regiunile Mediteranei, Crimeei, Caucazului si Asiei Mici. Astazi poate fi intalnit, in culturi, in Europa Centrala, Belgia, Olanda, in estul Rusiei, Egipt, Abisinia, Algeria, estul Indiei si America de Nord.

Perioada de inflorire a inului este iunie-iulie, iar recoltarea se face in luna august, de indata ce tulpina incepe sa devina galbuie.

Alte denumiri: in de fuior, in de samanta

Partile folosite: semintele

Compozitie chimica

Semintele de in contin pana la 35-45% ulei. De asemenea sunt bogate in acizi grasi nesaturati omega-3, contin proteine, mucilagiu, fitosteroli hipocolesterolemianti, lignani antiinflamatori si glicozide cianozidice.

Utilizare in gospodarie

Semintele si uleiul de in au multiple intrebuintari in gospodarie, fiind folosite la vopsitorie, la prepararea vopselei de ulei si a cernelei tipografice, ca unguent, ca hrana pentru pasari, sapun etc.

Linoleumul este fabricat din pluta macinata si ulei de in.

Din tulpinile de in se obtin fibre, din care apoi se tese panza de in. Resturile rezultate se folosesc la confectionarea franghiei, a panzei de sac, a umpluturii de saltele si in tapiterie.

Indicatii terapeutice

Semintele de in sunt usor laxative, fiind folosite pentru tratarea pe termen lung a constipatiei si a bolilor colonului. Acestea contin mucilagiu, ce captuseste si calmeaza mucoasele iritate ale sistemului digestiv. Decoctul de seminte de in, la care se adauga zeama de lamaie, are efect in tratamentul litiazei renale, mai ales cand este insotita de dureri foarte mari.

Fitoestrogenii din seminte au efecte benefice asupra cancerului de san si de colon.

In caz de colita sau enterocolita, constipatie, inflamatii ale rinichilor si vezicii urinare se recomanda un decoct de seminte de in. Seara, se pune la macerat o lingura de seminte de in intr-un sfert de litru de apa, dimineata se fierbe putin dupa care se inghite pe stomacul gol. Se repeta operatia mai multe zile la rand.

In caz de noduli sau hemoroizi, induratii insotite de dureri interne, se aplica comprese cu decoct de seminte de in si musetel, invelite intr-un prosop sau intr-un saculet.

Amestecul de ulei de in si apa de var, in cantitati egale, poate fi folosit ca pansament pentru arsuri.

Ceaiul de seminte de in este un bun emolient in caz de tuse, avand de asemenea si un usor efect laxativ. Acesta reprezinta de asemenea o excelenta cura impotriva gutei, reumatismului, catarului, tusei, inflamatiilor, febrei, afectiunilor si litiazei urinare.

Furunculele pot fi tratate aplicand pe ele un saculet de ceai fierbinte de seminte de in, sau acest ceai in amestec cu galbenele si coada calului.

Preparate pe baza de in

Semintele crude pot fi inghitite fie nemestecate, cu putina apa, ori se mesteca foarte bine. Formeaza in tubul digestiv un bol cu proprietati emoliente ce ajuta la eliminarea reziduurilor.

Infuzia de in se prepara din 2 linguri de seminte la o cana de apa fierbinte, ce se lasa la infuzat 10 minute.

Maceratul de in se prepara din 15-20 g de seminte la 1 litru de apa rece. Se lasa la macerat peste noapte, iar apoi se strecoara. Se administreaza un pahar dimineata si alte 4-5 in timpul zilei, dar nu in timpul meselor.

Contraindicatii

Se recomanda sa nu se foloseasca in de catre persoanele ce sufera de cancer de prostata sau care au blocaj intestinal.

Inul nu trebuie combinat cu alte medicamente, laxative sau lichefiante ale bolului fecal.

Nu se utilizeaza in sarcina sau alaptare.