Hreanul (Armoracia lapathifolia), mai cunoscut drept condiment picant ce insoteste diverse feluri de mancare, este in Europe ca planta medicinala de secole. Radacina, de forma cilindrica, are una sau mai multe ramificatii si poate ajunge la o adancime de 60-100 cm in pamant. Frunzele sterile sunt foarte mari si alungite, crestate longitudinal. Cand rasare o tulpina cu flori, la baza acesteia cresc frunze mici.

Hreanul este originar din sud-estul Europei si este foarte raspandit pe tarmul Marii Negre. Marinarii il luau in calatoriile lungi, pentru a preveni scorbutul.

Perioada de inflorire este iunie-iulie, iar recoltarea se face din luna septembrie pana in aprilie.

Alte denumiri: ahrean, chirean, hărean, irean, rădăcină sălbatică, rean, ridiche sălbatică, tormac

Parti utilizate: radacina proaspata

Compozitie chimica

Radacina hreanului contine ulei esential, vitamina C (de doua ori mai multa decat lamaia), vitamine din grupul B, potasiu, calciu, fier, fosfor si altele.

Utilizare in gospodarie

Hreanul este folosit in multe gospodarii, fiind pastrat in sticle, taiat in forma de batoane, sau pulbere, sau este taiat felii, uscat in cuptor, iar apoi macinat. Pe cat posibil, acesta trebuie folosit proaspat, deoarece prin conservare isi pierde din calitati. Poate fi folosit pentru sosuri, pentru asezonarea carnii de vita, pui sau vanat, iar in combinatie cu merele acre este o delicioasa garnitura pentru peste.

Indicatii terapeutice

Hreanul reprezinta un bun remediu pentru digestia lenta, scorbut, hidropizie, reumatism, guta, litiaza sau raguseala. De asemenea are efect rapid si iritant asupra pielii, fiind un stimulent al circulatiei sanguine, sau al eliminarii urinei.

O alta actiune a hreanului este cea diuretica, avand un rol in intensificarea activitatii renale.

Un bun remediu pentru degeraturi il reprezinta baile locale cu apa cu hrean ras.

In afectiunile astmatice, se poate administra un varf de cutit de hrean ras, seara inainte de culcare.

Pentru durerile de cap si de dinti, nevralgii, sciatica, crampe, colici sau ulcer se recomanda cataplasmele cu hrean fiert.

Preparate pe baza de hrean

Hreanul crud se rade si poate fi combinat cu miere, lamaie sau smantana pentru a-I taia din iuteala.

Otet cu hrean. Acesta se prepara dintr-o radacina rasa ce se pune intr-un recipent, in care se toarna otet de mere. Dupa cateva zile de macerare poate fi folosit pentru aplicatii externe.

Tinctura de hrean se prepara din doua radacini rase, ce se pun intr-un borcan, ce se umple cu tuica. Se lasa la macerat 10-15 zile, iar apoi, dupa macerare, se filtreaza si se depoziteaza in sticlute mici.

Contraindicatii

Nu este recomandat copiilor.

Nu este recomandat persoanelor ce sufera de ulcer gastric sau de afectiuni tiroidiene.

Evitati contactul cu ochii.

Uleiul esential din hrean poate provoca iritatii si arsuri ale pielii