Hameiul (Humulus lupulus) este o planta erbacee perena, agatatoare, prezenta atat in flora spontana cat si in culturi, ale carei seminte aromatice si amare se intrebuinteaza in fabricarea berii. Este o specie dioico, adica pe tulpinile mascule se afla flori mici, verzui, sub forma de ciorchine, iar pe tulpinile femele, amenti sub forma de conuri, cu numeroase bractee de culoare verde deschis-galbui. Hameiul este o planta care se agata pe garduri sau arbusti pe care ii intalneste in cale.
Alte denumiri ale hameiului: amei, cumlău, curpăn, hamei sălbatic, hămei, himei, homei, măiugă, mălugă, mămăiugă, mămălugă, mei, meiugă, muiugă, mulugă, peşte-de-pădure, tofolean, vână-de-hamei, viţă-de-hamei.
Partile utilizate: florile femele si fructele
Compozitie chimica
Conurile de hamei contin substante rezinoase amare (5-30%), in special acizi alfa-amari, taninuri condensate polifenolice, ulei esential pana la 1%, flavonoide, amino-acizi, substante estrogene, grasimi, saruri minerale etc.
Indicatii terapeutice
Datorita cantitatilor mari de substante rezinoase amare, hameiul este considerat, in ruma actului reflex pe care il provoaca la nivelul glandelor salivare si al sucurilor gastrice, ca stimulent al apetitului si tonic-amar.
Datorita lupulonelor si humulenei, in special sub forma dihidrogenata, are proprietati bacteriostatice asupra germenilor gram pozitivi, inclusiv fata de Mycobacterium tuberculosis. Aceasta actiune a fost confirmata si de cercetatorii chinezi in tratamentul tuberculozei si a fost extinsa si la tratamentul leprei si in dizenteria acuta bacilara.
Tot datorita lupulonelor si humulenei, produsele pe baza de hamei au actiune sedativa, hipnotica si spasmolitica.
Pentru uz intern: rahitism, convalescente, anemie, cloroza, inapetenta, dispepsii atonice nervoase, anorexie, insomnie, nevroze, anxietate, guta, litiaze, dermatoze, scorbut, limfatism, adenite cervicale, scrofuloza, enurezie, paraziti intestinali, tuse spastica, dismenoree, nevralgii, migrene, eretism genital, priapism, uretrita gonococica, excitabilitate sexuala, onanism, nimfomanie, pierderi albe, hiperaciditate gastrica, tuberculoza, febre de primavara si de toamna.
Pentru uz extern: guta, abcese reci, cancere externe, acnee, seboree, alopecii, trichomonaza vaginala.
Preparate pe baza de hamei
Pulberea de hamei se prepara prin macinarea florilor de hamei. Dupa macinare aceste se pot pastra maxim doua saptamani (in sticle inchise ermetic) datorita uleiului volatil care se evapora repede. Se administreaza cate o lingurita rasa de trei-patru ori pe zi, inainte de masa.
Infuzia combinata de hamei se prepara astfel: In 500 ml de apa se adauga doua-trei linguri de hamei maruntit si se lasa la macerat in jut de 8-10 ore, iar apoi amestecul se filtreaza. Planta rezultata din filtrare se pune la fiert in 500 ml de apa pentru cinci minute. Dupa cele cinci minute, se lasa sa se raceasca iar apoi se filtreaza. Cele doua lichide rezultate din filtrari se amesteca si astfel se obtine infuzia de hamei. Se administreaza 1-3 cani pe zi.
Tinctura de hamei se prepara din 20 de linguri de pulbere si 500 ml de alcool de 50 de grade. Cele doua componente se amesteca si se lasa la macerat intr-un borcan bine inchis, intr-ul loc calduros, timp de doua saptamani. Dupa macerare, se filtreaza si se administreaza cate o lingurita (diluata in apa) de patru ori pe zi.
Uleiul de hamei se prepara din 15 linguri de pulbere si 500 ml de ulei de floarea soarelui sau de masline. Cele doua componente se amesteca si se lasa la macerat timp de doua saptamani. Dupa macerare, amestecul se filtreaza si se depoziteaza in sticle inchise la culoare. Uleiul de hamei este pentru uz extern, folosit pentru combaterea nevralgiilor, a durerilor de cap sau pentru intretinerea si infrumusetarea pielii.
Contraindicatiile hameiului
Femeile gravide ar trebui sa consume hamei doar sub supravegherea medicului specialist. Hameiul este contraindicat barbatilor ce prezinta tendinta de efeminare puternica sau care prezinta acumulari masive de tesut adipos, ginecomastie sau celulita. Este de asemenea contraindicat baietilor aflati la pubertate sau adolescenta ce prezinta supraponderalitate sau simptome de efeminare.
