Gentiana galbena (Gentiana lutea) este o planta perena specifica zonei montane superioare si apartine celei mai importante grupe a florei alpine. Este o planta medicinala cu o alura impozanta, ajungand la inaltimi de 60-120 cm, avand o radacina puternica, groasa, maronie la exterior si galbuie la interior. Tulpina este erecta, goala la interior, iar pe aceasta sunt asezate frunze mari, oval-eliptice, a caror dimensiune scade spre partea superioara a tulpinii. Florile se pot gasi in partea superioara a tulpinii, sunt asezate in cime, iar culoarea este galben-aurie. Semintele sunt plate si foarte usoare, fiind purtate usor de vant.

In afara de gentiana galbena mai exista inca trei specii mari de gentiana:

  • Gentiana rosie (Gentiana purpurea), deosebindu-se prin florile in forma de clopotel, galbene la interior si rosii aprins la exterior.
  • Gentiana patata (Gentiana punctata), ce se deosebeste prin florile galbene stropite cu puncte negre
  • Gentiana pannonica ce are zimtii caliciului arcuiti spre spate, de culoare grena-violet.

Toate aceste specii infloresc din iulie pana in septembrie si se aseamana foarte mult cu gentiana galbena. Cea mai mare parte a speciilor de gentiana sunt monumente ale naturii si sunt ocrotite de lege.

Se recolteaza radacina plantelor de 3-4 ani, in lunile martie, aprilie, septembrie sau octombrie. Dupa ce sunt scuturate bine de pamant, acestea se taie pe lungime si se usuca bine.

Alte denumiri: abrămească, cahincea, dunţură, engere, fierea pământului, hinţură, ianţură, strigoaie, ţintură.

Partile folosite: rizomii cu radacina

Atentie!

A nu se confunda cu Veratrum album (stirigoaie), care este o planta otravitoare. Radacina aceasteia se deosebeste prin culoarea negricioasa si suprafata acoperita cu excrescente.

Compozitie chimica

Straturile exterioare si mijlociu al radacacinii contin picaturi de grasime semi-stabila, de culoare galbena, datorita continutului bogat in iod. Radacina gentianei contine substante amare, oligozaharide, acizi fenolici, taninuri, lupeol, uleiuri esentiale in cantitate foarte mica si altele.

Indicatii terapeutice

Gentiana reprezinta un amarum ce poate fi utilizat ca stomahic in caz de dispepsie, sau de tulburari digestive cronice. Aceasta actioneaza la nivelul sistemului nervos, provocand o crestere evidenta a secretiilor la nivelul mucoasei stomacului, al glandelor digestive, ce stau sub influenta ficatului, vezicii biliare si pancreasului.

In cazul pierderii poftei de mancare si al tulburarilor digestive este recomandat ceaiul de gentiana.

Pentru combaterea balonarii si a constipatiei, a indigestiei si gastritei, a afectiunilor hepatice, a parazitozelor digestive si a anemiei, gentiana reprezinta un bun tratament naturist.

Preparate pe baza de gentiana

Infuzia se prepara din 20 g de radacina uscata, peste care se toarna 500 ml de apa clocotita si se lasa la infuzat.

Decoctul de gentiana se prepara din 20 g de radacina pisata ce se fierbe in 500 ml de apa timp de 5-10 minute.

Pulberea se obtine prin macinarea fina a radacinii uscate

Tinctura de gentiana se prepara din 30 g de radacina maruntita ce se lasa la macerat in 200 ml de alcool de 40 grade pentru 10-15 zile. Dupa macerare se filtreaza si se pot administra 10-15 picaturi pe zi.

Siropul de gentiana se prepara din 10 g de radacina ce se oparesc in 150 ml de apa, dupa care se strecoara si se adauga 200 g de zahar. Amestecul se fierbe putin pentru a obtine un sirop mai gros.

Contraindicatii

In cazul depasirii dozelor prescrise, poate provoca unele efecte adverse, cum ar fi durerile de cap.

Femeile insarcinate sau care alapteaza nu trebuie sa consume gentiana.

Persoanele care sufera de ulcere gastroduodenale sau de hipertensiune de asemenea nu trebuie sa consume gentiana.