Crusinul (Frangula alnus) este un arbust nespinos, cu o inaltime de 1-3 m, avand coroana rara si ramuri subtiri, aproape verticale si cu scoarta pestrita. Frunzele au forma eliptica ascutita, cu fata superioara lucioasa. Florile sunt situate pe axul frunzelor, cate 2-3, sunt mici si au 5 petale, iar culoarea poate varia de la alb pana la verde galbui pal. Fructele sunt comestibile si au marimea bobului de mazare, la inceput au culoarea rosie, iar dupa ce se coc devin negre, iar pulpa este verde-maro.
Crusinul creste in padurile de fag, spre marginea mlastinilor si a helesteelor, in padurile umede si luminoase. Poate fi intalnit din nordul Africii pana in Crimeea si din Asia Centrala pana in Altai.
Perioada de inflorire este mai-iunie. Recoltarea scoartei se face in luna aprilie pentru a avea eficienta maxima. Aceasta se desprinde de pe ramuri, iar apoi se pune la uscat la soare. Coaja proaspat uscata trebuie depozitata cel putin doi ani pana sa devina utilizabila, altfel provoaca greturi si stari de voma.
Crusinul nu trebuie confundat cu lemnul cainesc (Ligustrum vulgare), deoarece acesta din urma este toxic.
Alte denumiri ale crusinului: crasici, cruşei, pasachină, sălbiş
Parti utilizate: coaja (scoarta)
Compozitie chimica
Coaja uscata de Crusin contine glicozide antrachinonice A si B, frangulina A si B, flavonoide, taninuri, ulei volatil, rasini, zahar, acid malic, calciu, acid cataric etc.
Utilizare in gospodarie
Scoarta, frunzele si bobitele de crusin sunt utilizate la vopsirea fibrelor in galben si, daca sunt lasate la macerat in apa alaunifera, fibrele capata culoare brun roscat. Din lemnul de crusin se poate realiza furnir pentru mobile fine.
Frunzele proaspete sunt un excelent furaj pentru cai, ori si capre. Vacile care sunt hranite cu frunze de crusin dau o productie de lapte mult mai mare, iar pentru albine, crusinul este o excelenta sursa de nectar.
Indicatii terapeutice
Avand o actiune asemanatoare cu cea a sennei, scoarta de crusin este utilizata ca purgativ si impotriva hemoroizilor. Crusinul este un excelent drenor sanguin si depurativ, facand parte din amestecul de ceaiuri depurative din farmacii.
Ceaiul de crusin este un bun stimulent al tranzitului intestinal si un bun remediu impotriva hemoroizilor, a afectiunilor hepatice si biliare
In homeopatie, pentru tratarea constipatiei si obezitatii, se utilizeaza o esenta obtinuta din scoarta proaspata.
Pe langa toate acestea, crusinul mai poate fi folosit ca remediu si pentru tratarea afectiunilor bilei, giardiei si a parazitilor intestinali, varicei, reumatismului, durerilor de cap si a hepatitei.
Preparate pe baza de crusin
Ceaiul de crusin se prepara dintr-o lingura de coaja ce se lasa la inmuiat peste noapte in 300 ml de apa, iar a doua zi se fierbe in 200 ml de apa. O alta metoda de preparare este prin fierberea a 10 g de scoarta intr-un litru de apa.
Decoctul de crusin se prepara din 2-3 lingurite de coaja, macinate foarte fin, peste care se toarna o cana de apa clocotita si se lasa la infuzat 30 de minute. Dupa aceasta perioada se pune la fiert pentru inca 15-20 de minute. Se administreaza intreaga cantitate dupa racire.
Pulberea de crusin se prepara prin macinarea fina a cojii.
Contraindicatii
A nu se utiliza scoarta proaspata, deoarece este toxica.
Evitati crusinul in perioada de sarcina si alaptare.
A nu se administra copiilor sub 15 ani.
Supradoza poate produce convulsii. De asemenea administrarea de doze prea mari poate produce diaree puternica si nefrite extrem de severe
Este interzisa administrarea acestei plante medicinale persoanelor care sufera de diaree sau colon iritabil.
