Coada calului (Equisetum arvense) este o planta erbacee perena, foarte rezistenta, ce poate fi intalnita in intreaga emisfera nordica, in Europa, Asia de Nord, Insulele Canare, America de Nord etc. Creste din zona de campie pana in cea montana pe locuri umede si nisipoase, sau argiloase, pe ogoare, campii, in liziere sau chiar in sanrutile de pe marginea drumurilor.

Avand un rizom tarator de culoare bruna, ce poate ajunge la o lungime de un metru, coada calului dezvolta doua tipuri de tulpini drepte – unele fertile si altele sterile. Cele fertile se termina cu un spic sporifer de forma unei maciulii. Tulpinile sterile, ierboase, sunt de culoare verde inchis, articulate, ramificate si sunt prevazute cu multe frunze rigide, verticilate, dispuse in jurul tulpinii, dandu-le un aspect de cozi stufoase.

Primavara, apar tulpinile fertile, simple, de culoare galbena sau galben-bruna, ce au in partea superioara un spic sporifer in forma de con. Dupa moartea acestor tulpini, apar tulpinile sterile, ale caror tije au noduri cu 4-7 frunze aciculare, dintate si albicioase.

Alte denumiri: barba sasului, barba ursului, bota calului, brădişor, peria porcului, opintici, coada mânzului, coada iepei, nodăţică, , părul porcului, siruşliţă.

Partile folosite: tulpinile sterile crescute vara, precum si intreaga planta in afara de radacina

Compozitie chimica

Coada calului contine 10-20% substante minerale din care peste 60% sunt formate din acid silicic si silicati. Mai contine potasiu, aluminiu si mangan, flavonoizi, acizi fenolici, metil esteri ai acizilor cafeici si protocatehic, nicotina, acizi polymici si dicarboxilici, fitosteroli, saponozide, acid malic si oxalic, cantitati mici de vitamina C si urme de ulei esential.

Indicatii terapeutice

Coada calului poate fi folosita pentru tratarea urmatoarelor afectiuni: ulcer, hiperaciditate gastrica, afectiuni ale aparatului respirator, hemoragie uterina neregulata, ulcer varicos, infectii urinare, amigdalite si gingivite. Este de asemenea prescrisa pentru tratarea celulitei.

Utilizarea plantei sub forma de comprese, impachetari si bai partiale in tratarea ranilor, supuratiilor, erizipelului, a pecinginii se dovedeste de fiecare data la fel de eficienta.

Ceaiul de coada calului este un bun remediu naturist impotriva hemoragiilor, pentru tratarea afectiunilor cardiace, hepatice si renale. Acesta este de asemenea recomandat in vindecarea scrofulozei, edemelor ganglionilor, a abceselor si fistulelor.

Baile sunt foarte indicate in abcese ale picioarelor ca si in toate afectiunile ce presupun o puternica retentie de lichide.

Toate speciile de coada calului sunt folosite in fitoterapia populara ca diuretic si in vindecarea vezicii urinare. Decoctul de planta proaspata sau uscata este indicat in guta, afectiuni hepatice si renale, in curele de primenire a sangelui, precum si in afectiuni pulmonare.

Preparate pe baza de coada calului

Infuzia se prepara din 2-4 grame de tulpini uscate, peste care se toarna 200 ml de apa clocotita, iar apoi se lasa la infuzat 10-15 minute.

Pulberea de coada calului se prin macinarea fina a partii aeriene a plantei. Se administreaza cate trei lingurite pe zi.

Maceratul se prepara din 2-4 grame de tulpini ce sunt lasate la macerat in 200 ml de apa pentru 12 ore. Dupa macerare se filtreaza si se administreaza cate jumatate din cantitate de doua ori pe zi.

Contraindicatii pentru coada calului

Nu se recomanda o cura cu aceasta planta medicinala mai lunga de 6 saptamani. Nu se recomanda pentru femeile gravide sau care alapteaza. Poate avea efect iritant asupra tractului digestiv.

Atentie! Coada calului poate fi confundata cu o planta otravitoare asemanatoare, care creste in mlastini.