Cimbrisorul (Thymus serpyllum) este un subarbust mic, cu ramuri culcate la pamant, cu frunze cu miros caracteristic de cimbru sau lamaita. Florile sunt de culoare roz-violacee, grupate la subsoara frunzelor superioare si la varful tulpinelor. Il putem intalni pe timp de vara pe coline, pe ogoare, pe marginea campului, in poiene cu sol uscat, in luminisuri de padure, la munte, pe stanci etc.

Daca vreti sa cultivati cimbrisor, puteti dezgropa toamna bulbul unei plante crescute salbatic si apoi sa il plantati in gradina. Semintele se pun toamna sau primavara. Recoltarea se face cu putin timp inainte de inflorire, sau cand acesta infloreste.

Alte denumiri ale cimbrisorului: cimbrisor de camp, cimbrul ciobanului, balsama, iarba cucului, lamaita, timian, schinduf, tamaita.

Partile folosite: planta inflorita, intreaga.

Compozitie chimica

Cimbrisorul contine uleiuri volatile (cimol, borneol, cineol, carvacrol, timol), taninuri, substante amare, albumina, o rasina elastica, saruri de calcar si altele.

Indicatii terapeutice

Cimbrisorul poate fi folosit, in principal, pentru tratarea urmatoarelor afectiuni: crampe abdominale si dureri menstruale, boli ale sistemului nervos, tuse convulsiva, epilepsie, raceala si gripa, reumatism si alcoolism.

Datorita compusilor din uleiul esential, acesta are actiune diaforetica, diuretica, coleretica, antihelmintica si antiseptica intestinala. Acesta poate fi utilizat de asemenea ca expectorant in tratamentul tusei, chiar si a celei convulsive, in infectii intestinale, renale, ale vezicii urinare, ca stimulent al metabolismului, ca vermifug si impotriva balonarilor.

In medicina, uleiul foarte concentrat de cimbrisor este folosit la prepararea retetelor indicate in tratamentul gutei, reumatismului, sciaticii etc. Tot uleiul de cimbrisoreste un intaritor al sistemului nervos, recomandat in tratarea durerilor de cap, migrenelor si a gretei.

Ceaiul de cimbrisor este recomandat in tratarea anemiei, afectiunilor ficatului, rinichilor si vezicii urinare.

Preparate pe baza de cimbrisor

Infuzia de cimbrisor se prepara dintr-un pumn de planta, peste care se toarna un litru de apa clocotita si apoi se lasa la infuzat.

Siropul de cimbrisor se prepara din flori ce se pun intr-un borcan cu apa si zahar. Acest amestec se lasa la macerat trei saptamani, dupa care se filtreaza si se da in clocot.

Tinctura de cimbrisor se prepara din 100-200 g de cimbrisor peste care se toarna 500 ml de alcool si se lasa la macerat doua saptamani. Dupa aceasta perioada, se filtreaza si se depoziteaza in sticlute mici, inchise la culoare.

Uleiul de cimbrisor se prepara din cimbrisor maruntit, peste care se toarna ulei, si se lasa la macerat doua saptamani.

Contraindicatii ale cimbrisorului

Nu se administreaza in dispepsii si hipopepsii grave, inhiband activitatea enzimatica si nici in insuficienta pancreatica. De asemenea se recomanda prudenta in administrarea lui pe perioada sarcinii, deoarece poate provoca avortul.