Cicoarea (Cichorium intybus) este o specie perena, cu tulpina dreapta, inalta de 0,3 m, cu o rozeta de frunze la baza si tulpina foliata, cu radacina puternica verticala, groasa de 1-1,5 cm si lunga pana la 1,5 m. Florile, de culoare albastra, sunt grupate terminal si la axilele ramurilor principale. Aceasta creste pe aproape toate drumurile, lizierele, pe diguri, pe pasuni cu sol uscat, pe terenuri virane, argiloase. Este raspnadita in zonele de deal si de campie, razlet, in zonele de munte, extinzandu-se chiar in zonele sub-alpine.

Cultivarea cicoarei este posibila doar daca I se asigura, in gradina, conditiile din natura, unde creste spontan, aceasta necesitand un sol bine pregatit. In scopuri medicinale se recolteaza planta inflorita din iulie pana in septembrie, pe cand radacina se recolteaza in septembrie, octombrie sau in martie/aprilie.

Alte denumiri ale cicoarei: cicoare de camp, cicoare de vara, cicorie amara, cocita, dorulet, dudau, incingatoare, ochiul fetei, paza drumului, sporis.

Partile folosite: frunzele, florile si radacina

Compozitie chimica

Intreaga planta de cicoare contine un suc laptos, al carui constituient major este inulina. Florile si radacinile plantei contin cicorina si principii amare. Pe langa inulina, radacina contine si zahar, taninuri, uleiuri, uleiuri volatile, pectina, rasina, levulina.

Indicatii terapeutice

Principalele afectiuni ce pot fi tratate de cicoare sunt dischinezia biliara si hepatita cronica, diabetul, constipatia, afectiuni respiratorii, astenia sau stari de nervozitate si indigestia. De asemenea aceasta favorizeaza digestia, detoxifica organismul si ajuta la remineralizarea lui, si poate fi folosita pentru rani si taieturi.

Florile si frunzele de cicoare sunt un bun remediu hepatic, in afectiuni digestive, datorate procesului de fabricare a celulelor hepatice si sunt recomandate in special in catarul stomacal, insotit de coloratia galbena a pielii.

Ca toate plantele medicinale ce contin inulina, si cicoarea este recomandata pentru stimularea directa a metabolismului.

Ceaiul de cicoare curata stomacul, ficatul, splina si rinichii, si stimuleaza functiile biliare, avand un efect benefic si asupra mucoasei stomacale. De asemenea acesta stimuleaza digestia si pofta de mancare, daca se bea cateva zile la rand, seara si dimineata.

Date din literatura stiintifica de specialitate au demonstrat si o scadere remarcabila a colesterolului din sange. Astfel, o cana sau doua de decoct de radacina de cicoare constituie un factor protector pentru artere.

Preparate pe baza de cicoare

Infuzia de cicoare se prepara din doua lingurite de planta peste care se adauga 1 litru de apa clocotita. Se lasa la infuzat 10-15 minute. Se administreaza cate o ceasca inaintea fiecarei mese.

Decoctul de cicoare se prepara din 15-30 g de amestec de radacina, frunze si flori si 1 litru de apa, ce se pun la fiert timp de 5 minute. Dupa fierbere, se strecoara si se bea cate o cana dimineata si seara, inainte de mese.

Siropul de cicoare se prepara din 1 litru de infuzie, peste care se toarna 1 kg de zahar si se pune la fiert pana cand lichidul devine gros.