Chimenul (Carum carvi) este o specie erbacee bianuala ce face parte din familia umbelifere. Acesta creste spontan in poieni de ses sau de munte in intreaga Europa, cu exceptia zonelor sudice. Avand o radacina fusiforma destul de ramificata, chimenul poate ajunge la o inaltime de 1 m. Pe partea inferioara a tulpinei acesta are frunze polilobate, iar pe partea superioara frunze simple. Florile de culoare alb-roz sau rosiatice sunt prezente pe cele 7-10 spite ale umbelei cu care se termina tulpina. Fructele mature, de culoare inchisa, lunguiete, usor arcuite in forma de secera, atarna manunchi, cu trei ramificatii, ca la marar.

Recoltarea chimenului incepe la mijlocul lunii iunie si se termina la mijlocul lunii iulie. Se taie doar umbelele mature, deoarece nu se coc toate in acelasi timp. In unele zone, umbelele sunt taiate cand sunt ude de roua, iar apoi sunt puse la uscat pe gratare special amenajate.

Atentie! Sa nu se confunde cu fructele de cucuta, care sunt foarte toxice si au gust si miros neplacut. Cucuta este mai inalta decat chimenul si prefera locurile umede.

Alte denumiri ale chimenului: chimion, chim, chim sălbatic, chimiong, cimin, limă, negralică, piperuş, secărică, tarhon, tipăruş.

Partile folosite: semintele proaspete, radacina, frunzele, tulpina si mugurii.

Compozitie chimica

Fructele contin 3-7% ulei volatil format din 50-60% carvona, 30% limonen, pinene, felandrene, dehidrocarvona, dihidrocarveol, 10-20% lipide, 20% substante proteice, 5-6% substante minerale, amidon , glucide, taninuri, saruri minerale etc.

Indicatii terapeutice

Semintele de chimen contin ulei volatil, mult calcar si fosfor. Calcarul fixeaza acizii, iar fosforul stimuleaza metabolismul. In scopuri terapeutice se foloseste insa pulberea de chimen si nu semintele intregi, pentru ca doar asa se degaja mai usor principiile active si nu se irita intestinele.

Datorita uleiului esential, favorizeaza eliminarea gazelor intestinale si stimuleaza secretiile gastrointestinale. Exercita o actiune calmanta asupra colicilor intestinale si fluidifica secretiile bronsice.

Chimenul poate fi folosit pentru tratarea urmatoarelor afectiuni: bronsita astmatiforma, halena, colici, lipsa poftei de mancare. De asemenea acesta mareste secretia de lapte si intareste imunitatea si combate raceala.

Actiunea chimenului este asemanatoare cu cea a anasonului si a feniculului, fiind un remediu indicat in combaterea balonarilor si un intaritor al stomacului. Acesta este utilizat pentru relaxarea partilor moi ale trupului, muschi, intestine, la intensificarea debitului ciclului menstrual, la usurarea travaliului, declansarea nasterii, stimularea lactatiei.

Preparate pe baza de chimen

Infuzia combinata se prepara dintr-o lingurita de amestec de chimen, fenicul si anason (in parti egale) si 250 ml de apa ce se lasa la infuzat 2-3 minute. Infuzia rezultata se bea in cursul zilei in 2 sau 3 portii inainte de masa.

Infuzia de chimen se poate face din 1 lingurita de chimen ce se lasa la infuzat intr-o cana cu apa clocotita timp de 10 minute.

Lichiorul de chimen se poate prepara din 15 g de fructe la 100 g de zahar sau miere care se incalzesc la foc domol timp de 10-15 minute. Dupa racire se adauga 500 ml alcool de cereale si 60 de grade si 100 ml de apa sau 500 ml de tuica de prune de 40 de grade. Se lasa la macerat 7 zile, timp in care se agita din cand in cand. Dupa macerare, se filtreaza si se administreaza cate 50 ml inainte de mesele principale.

Saculeti cu chimen. O lingura de seminte de chimen este introdusa intr-un saculet de panza ce se incalzeste bine in apa. Dupa incalzire acesta poate fi pus pe abdomen pentru calmarea colicilor abdominale ale bebelusilor.

Uleiul de chimen se prepara din doua linguri cu seminte macinate si o ceasca de ulei. Se lasa la macerat doua saptamani dupa care se filtreaza si poate fi folosit pentru durerile dentare prin tamponarea gingiilor.