Catina (Hippophae rhamnoides) este un arbust foarte ramificat, spinos, avand o culoare albicioasa. Fructele catinei sunt ovoide, carnoase, de 7-8 mm diametru, de culoare portocalie si cu un sambure tare. Este rezistenta la seceta si geruri si o putem gasi atat in zonele litorale cat si in zonele montane insorite. Catina creste pana la aproximativ 5 m inaltime si are nevoie de 4-5 ani pentru dezvoltare.

In urma cercetarilor efectuate de specialisti romani, s-a descoperit ca arbustii de catina ce cresc la noi in tara, in comparatie cu cei din alte tari europene si asiatice, au un continut foarte ridicat de substante necesare organismului.

Alte denumiri ale catinei: catina-cenusie, catina-de-rau.

Parti utilizate: fructele, semintele, frunzele si scoarta.

Compozitie chimica

Fructele de catina contin zaharuri, in special monozaharide, acizi organici, flavonoide, pectine, polifenoli, taninuri, ulei gras complex, numeroase microelemente (P, Ca, Mg, K, Na, Fe), vitamine liposolubile (A, E, F, D), vitamine hidrosolubile (C, P, K, complexul B), acizi grasi esentiali (oleic, linoleic, pantotenic, palmitic, heptodecanoic etc.), acizii succinic, malic, maleic etc, alfa si beta caroten, licopen, criptoxantina, zeaxantina, taraxantina etc, tocoferoli, fitosteroli.

Datorita compozitiei chimice atat de bogate si variate, putem considera fructele de catina ca una dintre cele mai bogate surse de polivitamine naturale, cu actiunea lor specifica. Acizii grasi esentiali si in special acizii linoleic si linolenic au o actiune antioxidanta care se recomanda in numeroase afectiuni.

Indicatii terapeutice

Pentru uz intern: ulcer gastric si duodenal, afectiuni hepatice, dereglari circulatorii, afectiuni neuroendocrinologice, alergii, diaree, urticarie, scorbut, reumatism, psoriazis.

Pentru uz extern: degeraturi, arsuri, plagi, protector al tegumentelor contra radiatiilor.

Preparate pe baza de catina

Pulberea de catina se realizeaza din scoarta de catina, care este lasata in prealabil la uscat in jur de doua saptamani si macinata. Se administreaza o jumatate de lingurita de patru ori pe zi.

Tinctura de catina se realizeaza amestecand sapte linguri de praf de coaja de catina cu 250 ml de alcool alimentar de 70-80 grade, amestec ce se lasa la macerat in jur de 15 zile, timp in care se agita din cand in cand. Dupa aceasta perioada, amestecul se strecoara si se administreaza de 3 ori pe zi in amestec cu 100 ml de apa. Poate fi utilizat si extern pentru rani, in forma diluata.

Decoctul de catina se realizeaza din crengi ce nu au fost cojite (in jur de doua maini), eventual si cu cateva frunze pe ele, maruntite, care se amesteca in jumatate de litru de apa si se lasa in jur de 12 ore, iar apoi se filtreaza. Lichidul rezultat se pune deoparte iar ramurile se maruntesc si se pun la fiert timp de 20 minute la foc mic. Dupa fierbere, se strecoara, iar lichidul rezultat se amesteca cu primul si astfel se obtine decoctul de catina. Acesta se administreaza pe parcursul unei zile.

Sucul de catina se realizeaza din fructe proaspete, spalate cu apa rece, care se zdrobesc cu ajutorul unei masini de tocat sau a unui mixer. Rezultatul este un suc gros de culoare portocalie care se poate consuma in maxim 24 de ore de la preparare. Se poate administra 2-3 linguri diluate de patru ori pe zi.

Siropul de catina se realizeaza dintr-un amestec de jumatate de litru de suc de catina si jumatate de litru de miere. Dupa ce amestecul s-a omogenizat, acesta se poate pastra in frigider pana la cateva luni. Se administreaza 4-6 linguri pe zi.