Arnica (Arnica montana) este o specie ierboasa caracteristica pentru fanete si pasuni umede din zona montana si subalpina. Poate atinge o inaltime de 20 – 60 cm, avand o rozeta de frunze bazale si cateva frunze tulpinale, fara petiol. Se caracterizeaza printr-o inflorescenta terminala, de culoare galbena, insotita de doua inflorescente laterale, situate sub cea terminala.

Alte denumiri: carul-padurilor, carul-zanelor, ciuda, cujda, iarba-soarelui, podbal-de-munte, roit, tabacul-campului, tata-oilor.

Componente utilizate: frunzele, florile, radacina

Compozitie chimica

Florile de arnica contin sesquiterpene lactonice de tipul henelaninei si dihydrohenelaninei, flavonoide – in special izoquercitrina, luteolin-7-glicozit si astragalina, ulei esential continand tymol si derivatii acestuia, acizi fenol carbonici precum si cumarine.

Indicatii terapeutice

Pentru uz intern: Florile pot fi folosite pentru greata, astm, tuse convulsiva, pneumopatii, insuficienta coronariana, arteroscleroza, miocardita, spasme convulsive, boli ale sistemului nervos, astenie, boli reumatismale, retentie urinara, isterie, hemoragii uterine, calculoza renala, tabagism, parazitoza intestinala, dizenterie.

Pentru uz extern: Florile pot fi folosite pentru echimoze, acnee, furunculoza, fliriaza, leucoree.

Preparate pe baza de arnica

Tinctura de arnica se prepara din 10 grame de flori uscate amestecate cu 100 ml alcool de 60-70 grade, amestec ce se pune la macerat timp de 8 zile. Extern se aplica direct pe rani cu suprafata mica, iar diluata 1:1 cu apa fiarta si racite sub forma de comprese. Intern se administreaza 20-25 de picaturi pe zi, atat ca sedativ, cat si in spasmele arteriale si arteroscleroza.

Pulberea de arnica se realizeaza din flori uscate ce sunt macinate si apoi trecute prin strecuratoarea de faina. Rezultatul este un praf fin cu miros aromat care se administreaza cate un varf de cutit de patru ori pe zi.

Uleiul de arnica se realizeaza din flori proaspete tocate marunt peste care se toarna 200 ml de ulei de floarea soarelui dublu rafinat. Acest amestec se lasa la soare timp de trei saptamani, iar apoi se filtreaza. Inainte de filtrate trebuie indepartata partea de la suprafata, parte ce a fost afectata.

Contraindicatiile arnicai

In doze mentionate nu prezinta contraindicatii si nici reactii adverse. tratamentul prelungit poate produce dermatite edematoase cu formare de pustule si dermatite. In doze mai mari, devine toxica, iar in doze si mai mari, are efecte paralizante. Nu se aplica nici extern pe plagi care au o suprafata mai mare de 3-4 cm. In acest caz se poate aplica diluata sub forma de comprese.