Afinul (Vaccinum myrtillus) este un arbust ce creste de regula pe pasuni de munte, paduri montane rarite, tufisuri de jneapan si ienupar, taieturi de padure, pe intregul lant carpatic, mai ales pe versantii umbriti si umezi. Florile afinului sunt de culoare alb-verzuie sau rosiatica, iar fructele sunt negre, dulci acrisoare. Partile utilizate ale acestei plante sunt frunzele si fructele.

Alte denumiri: afene, afin negru, afinele, afin de munte, afinghi, asine, cucuize, pomusoare, asine.

Proprietatile afinului

Afinele au efect antidiabetic, mareste acuitatea vizuala, mareste rezistenta vaselor mici, drenor uric, anticolibacilic (este unul dintre cele mai puternice medicamente).

Compozitia chimica

Fructele: zaharuri, tanin, pectine, mirtilina, provitamina A, vitaminele B1, B2, C, E si PP, acid citric, acid oxalic, acid malic, acid benzoic, acid lactic, acid tartric, acid succinic.

Frunzele: tanin, arbutina, derivati antocianici, derivati flavonici, derivati antocianici, hidrochinona, mirtilina, ericolina, neomirtilina

Indicatii terapeutice

Pentru uz intern: Frunzele pot fi folosite pentru urmatoarele afectiuni: ateroscleroza, diabet, tulburari de circulatie, afectiuni hepatice, guta, boli reumatismale, infectii urinare. Fructele pot fi folosite pentru urmatoarele afectiuni: enterita, diaree, colite, febra tifoida, dizenterie, capilarite, greturi, diabet, purpura vasculara, protector fata de radiatii, boala hemoroidala, colibaciloza, purpura vasculara
Pentru uz extern: Fructele afinului pot fi folosite pentru stomatite aftoase, candidoza bucala, eczeme, ulceratii cronice sangerande, boala hemoroidala (clisme).

Preparate pe baza de afin

Ceaiul de afin: Se prepara din frunze pentru a scadea zaharul din sange la bolnavii de diabet. Pentru o mai buna eficienta frunzele de afin pot fi asociate cu pastai de fasole si frunze de dud. Se administreaza cate o ceasca inaintea fiecarei mese principale, neindulcit sau cu zaharina. Se poate prepara ceai si din fructe pentru combaterea diareei, dizenteriei, afectiunilor hepatice si tulburarilor circulatorii. Fructele trebuiesc fierte timp de jumatate de ora.

Infuzia de afin: Se prepara din fructe ce se lasa la macerat 8 ore, iar lichidul rezultat se bea in decursul unei zile. Pentru o mai buna eficienta a infuziei in actiunea astringenta si antiseptica se pot adauga coji de stejar, flori de musetel si frunze de menta.

Decoctul de afin: Se prepara din radacina de afin, 15-20 de grame de radacina la 1 litru de apa. Poate fi folosit pentru rani, pe care le curata si le cicatrizeaza.

Extractul de afin: Este un ingredient de baza al produselor destinate maririi vederii nocturne.
Afinele proaspete: La o cantitate de 300-500 g pe zi acestea regleaza scaunele, ajuta la stoparea fermentatiilor intestinale, ajuta la eliminarea gazelor si restabilesc pofta de mancare.