Socul (Sambucus Nigra) este un arbore originar din Europa si America de Nord, ce poate atinge o intaltime de 10 m. Il putem intalni atat la oras cat si in mediul rural, in gradini sau desisuri, pe langa ziduri, maluri de rau si in paduri de foiase. Arborele de soc dezvolta o coroana tufoasa iar ramurile au o maduva mai dezvoltata in comparatie cu alte specii lemnoase, coaja ramurilor secretand rasina. Frunzele sunt lungi, eliptice si opuse imparipenat compuse din 3-7 foliole, verde inchis. Florile mici si galbui formeaza inflorescente grupate intr-o cima, ordonate plan. Fructele sunt mici si aproape sferice, au culoarea neagra-violet, iar pulpa este zemoasa, rosie-purpurie si contine 3-5 samburi duri, bogati in ulei.

Recoltarea se face in lunile mai si iunie pentru flori si august-septembrie pentru fructe. Pentru recoltarea florilor se taie cimele pe timp insorit, imediat dupa ce au inflorit, fiindca acestea se scutura foarte usor. Se pun la uscat cat mai repede intr-un loc aerisit sau la o sursa de caldura artificiala. Dupa uscare si dupa o usoara freca, acestea se desprind de pe peduncul. Florile care dupa uscare devin maronii, nu au nici o valoare. Scoarta verde desprinsa de la suprafata se recolteaza primavara sau toamna tarziu, de pe ramurile puternice.

Alte denumiri ale socului: haler, hoz, iboz, scorpat, soace, sog usuclu, soc negru.

Partile folosite: Sunt utilizate in special florile, frunzele si fructele, dar si radacina si scoarta.

Compozitie chimica

Florile de soc contin tanini, potasiu, mucilagiu, fenoli si falvonoide. Scoarta contine sambucina, o substanta asemanatoare cu alcaloizii.

Fructele sunt bogate in antocianine, acid folic si vitaminele A si C. Acestea contin de asemenea flavonoide si glucozide cianidinice, care in doze mari sunt otravitoare.

Indicatii terapeutice

Din vechime si pana astazi au ramas renumite florile de soc, fructele coapte, frunzele, scoarta tulpinii si coaja radacinii pentru efectele depurative, diuretice, expectorante, purgative, pentru efectul lor emolient atunci cand sunt aplicate extern.

Infuzia de flori de soc este un bun remediu pentru raceala si laringita deoarece stimuleaza transpiratia. De asemenea poate fi folosit ca “vehicol” pentru alte remedii cu efect expectorant, sau care stimuleaza transpiratia. Pentru combaterea hidropiziei se recomanda socul obtinut din radacina.

Un alt efect al socului este cel laxativ, datorita continutului de tiroxina si fructoza din fructele acestuia, stimuland secretia si muschii intestinali. Datorita acestui efect poate fi folosit cu succes si pentru colici.

Pe langa combaterea racelii, ceaiul preparat din frunzele de soc poate fi folosit si pentru combaterea obezitatii. Bobitele de soc curata rinicii, stomacul si se recomanda in special sedentarilor predispusi la obezitate.

Alte afectiuni ce pot fi tratate cu ajutorul socului ar fi problemele de alaptat, hemoroizii, furunculoza , degeraturile, arsurile sau diferite rani.

Preparate pe baza de soc

Infuzia de flori se prepara din 1-2 linguri de flori de soc peste care se toarna o cana de apa fiarta si se lasa la infuzat 10 minute. Se administreaza intre 1 si 5 cesti pe zi. Atentie cesti, nu cani.

Infuzia de frunze se prepara dintr-o lingura de frunze de soc peste care se toarna o cana de apa rece, se lasa un timp la macerat iar apoi se fierbe. Se administreaza 1-2 cani dis-de-dimineata.

Infuzia din coaja se prepara dintr-o lingurita de coaja ce se fierbe intr-o cescuta de apa pentru 5-10 minute. Se administreaza 1-2 cescute pe zi.

Tinctura de soc se prepara dintr-o mana de flori uscate peste care se toarna 800 ml de alcool, iar apoi se lasa la macerat. Dupa macerare se filtreaza si se depoziteaza in sticlute inchise la culoare.

Pulberea de fructe se obtine prin macinarea fructelor de soc pana se obtine o pulbere fina. Dupa macinare se administreaza 2-3 lingurite pe zi.

Socata se prepara in felul urmator: Cateva maini de flori proaspete de soc se pun intr-un recipient de zece litri adaugandu-se peste acestea 5-6 litri de apa si cateva lamai taiate felii. Dupa aceasta se adauga si zahar dupa preferinte si se lasa la macerat timp de patru zile, timp in care se amesteca din cand in cand. Dupa macerare, se filtreaza si se depoziteaza in sticle la frigider.

Contraindicatii ale socului

Nu este recomandat sa se consume fructe crude, deoarece produc greata si varsaturi. Uzul excesiv sau prelungit poate duce la pierderi mari de potasiu prin urina.