Menta (Mentha piperita) este o planta perena de cultura, foarte ramificata inca de la baza, ce poate ajunge la o inaltime de 1 m. Frunzele frecate intre degete au un miros puternic, caracteristic de mentol. Fiind una dintre cele mai cunoscute plante medicinale, menta adevarata este un hibrid obtinut din incrucisarea mentei de apa si a mentei cu spic. Are tulpini subterane lungi, care o ajuta la inmultire si regenerare. Florile au un petiol scurt, petale rosu-violet sau liliachii si sunt grupate in spice ce stau in varful tulpinilor.

O alta specie de menta este menta creata, ce poate fi distinsa prin inflorescentele grupate in spice sferice si frunzele crete. Aceasta creste pe aproape toate solurile, mai ales daca acestea sunt putin umede si umbroase. Menta creata are o actiune asemanatoare mentei obisnuite, fiind recomandata copiilor si persoanelor predispuse la congestii.

Pentru a cultiva menta trebuie sa avem in vedere faptul ca aceasta prefera solurile bine afanate, bogate in humus si mlastinoase. De asemenea iubeste locurile umbroase, foarte umede si temperaturile inalte. Frunzele se recolteaza inainte sau in timpul infloririi, prin taierea tulpinii trei degete deasupra solului. Dupa taierea tulpinilor, frunzele se desprind si se lasa la uscat intr-un loc umbros si aerisit.

Alte denumiri ale mentei: borşniţă, camfor, diană, ferent, ghiazmă, giugiumă, gnintă, iarbă neagră, iasmă, izmă, mintă de chicuşuri, mintă moldovenească, mintă neagră, nintă, nintă de camfor, nintă de picuşuri, nintă rece.

Partile folosite: frunzele

Compozitie chimica

Frunzele de menta contin luteolina, hesperidina si rutina, acid clorogenic, cafeic si rosmarinic, taninuri, colina, alfa si beta caroten, alfa si beta tocoferol, alfa amarina, triterpene, felandrene, limonen, cadinen, cincol, aldehida acetica, alcooli sesquiterpenici, cariofilen etc. Nivelul uleiului esential este foarte mare – 10-30 ml/kg de planta uscata, iar principalii sai constituienti sunt mentolul, mentona si acetatul de mentil.

Indicatii terapeutice

Menta poate fi utilizata cu succes in probleme ale aparatului digestiv, cum ar fi gastrita sau ulcerul, indigestia, in tulburari hepatobiliare, crampe intestinale, greturi si stari de voma, dureri de cap, reumatism, nevralgie si afectiuni respiratorii.

Un bun remediu pentru litiaza biliara este uleiul de mentol, obtinut din menta, deoarece acesta inmoaie pietrele.

Un leac stravechi este decoctul de menta, foarte bun pentru combaterea durerilor viscerale, balonarilor, gretei, crampelor stomacale si intestinale, tulburarilor digestive usoare, insotite de febra si a crampelor.

Menta stimuleaza activitatea stomacului, a inimii si a nervilor, si se recomanda in calmarea nervilor la stomac, mai ales atunci cand cauza este o boala nervoasa sau isteria. De asemenea menta vindeca diareea rebela, crampele la stomac si starile de voma.

Un bun remediu pentru insomnii il constituie un ceai din amestec de menta si roinita.

Preparate pe baza de menta

Infuzia de menta se prepara din 4-5 g de planta peste care se toarna 250 ml de apa firbine, iar apoi se lasa la infuzat. Se administreaza doua cani pe zi.

Tinctura de menta se prepara din cinci lingurite de planta, peste care se toarna 250 ml de alcool, iar apoi se lasa la macerat doua saptamani. Dupa macerare, se filtreaza si se depoziteaza in sticlute mici, inschise la culoare.

Uleiul de menta se prepara din cateva lingurite de menta verde, maruntita, peste care se toarna 125 ml de ulei si se lasa la macerat 30 de zile. Dupa macerare se filtreaza si se depoziteaza intr-un recipient etans.

Cataplasmele de menta se prepara fie cu ajutorul infuziei, fie cu ajutorul uleiul diluat in putina apa.

Contraindicatiile mentei

  • menta este contraindicata in constipatia cronica
  • uleiul esential se administreaza intern doar sub supraveghere medicala
  • uleiul esential nu se recomanda copiilor
  • menta nu se recomanda in sarcina si alaptare