Maselarita (Hyoscyamus niger) este o planta erbacee bianuala intalnita pe terenuri ruderale, daramaturi, pasuni gunoiate, locuri necultivate etc. Are o tulpina rareori ramificata, cu frunze ovale, adanc scobite, mari, paroase si lipicioase, sub forma unei rozete in primul an. In cel de-al doilea an, cand se formeaza tulpina, apar si florile, de culoare galbena, cu gatul violet si cu o retea de vinisoare violet-rosiatice.
Alte denumiri ale maselaritei: bob, bolunditoare, buruiană-de-măsele, ciumască, iarba-lui-Sf. Ion, masalari, maslad, mătrăgună, nebunariţă, sunătoare.
Partile utilizate: frunzele si semintele
Compozitie chimica
Partile aeriene ale plantei contin alcaloizi, intre care l-hyosciamina si scopolamina, ulei esential, substante antibiotice, vitamina C si saruri minerale, iar radacina contine cuschigrina.
Indicatii terapeutice
Maselarita poate fi folosita intern pentru tratarea nevrozelor, a tusei iritative si a astmului bronsic. Mai este de asemenea recomandata pentru boala Parkinson.
Pentru uzul extern, maselarita poate fi folosita pentru boala hemoroidala, nevralgii dentare, guta, reumatisme, contuzii, entorse si inflamatii ale urechilor
In trecut, frunzele de maselarita erau folosite ca sedativ, in tratamentul tusei convulsive si al astmului, iar semintele, ca astringent.
Preparate pe baza de maselarita
Infuzia de maselarita se prepara din doua lingurite de frunze la 1 litru de apa fiarta si se administreaza doua, trei cani pe zi.
Contraindicatii
Nu se recomanda administrarea preparatelor pe baza de maselarita conducatorilor auto.
