Maghiranul (Majorana hortensis) este o specia anuala de cultura, ce are o tulpina ramificata, cu o inaltime de pana la 20-60 cm. Frunzele sunt mici si ovale, pe ambele parti paslos paroase. Florile sunt foarte mici, rotunde, grupate in inflorescente globuloase, situate la subsoara frunzelor superioare si au culoare alba sau rosu-deschis.

Maghiranul este o planta aromata foarte utilizata si cultivata, mai ales in Franta, dar si in Germania, Elvetia, Austria, Ungaria, Cehia, iar in sudul Europei creste si salbatic. Se presupune ca a fost adus de la arabi sau din Egipt. La vechii egipteni era cultivat ca vlastar al lui Osiris.

Perioada de inflorire este in lunile iunie-septembrie, iar prima recolta se trange inainte de inflorire. Se taie doua degete deasupra solului, ca si fasolea, se usuca la umbra si se depoziteaza atent.

Alte denumiri ale maghiranului: iederă, maderan, maioran, mărgăran, mederean, megerean, mighiran, pupi, sovârf.

Partile utilizate: planta inflorita si semintele

Compozitie chimica

Maghiranul contine principii amare, tanini, flavonoide, mangan si zinc. Uleiul esential este bogat in cavacrol si thymol. Mai contine de asemenea si sabinena, linaloolul si terpenele

Utilizare in gospodarie

Maghiranul este folosit ca mirodenie la supe, sosuri, fripturi de orice fel, in special la cea de vitel. Se poate folosi atat singur, cat si impreuna cu alte mirodenii.

Acesta poate fi adaugat in compozitia carnatilor, in special in a celor de tip Cervelat, lebar sau sangerete. Este folosit de asemenea la asezonarea marinatelor, a salatelor, cruditatilor, oferind un gust foarte placut.

Indicatii terapeutice

Maghiranul este renumit pentru tratarea problemelor digestive, precum spasmele intestinale, greata, aerofagia, lipsa apetitului, flatulenta si diareea.

Are un efect sedativ, fiind eficient in cazurile in care indigestia se datoreaza unor probleme nervoase si in acelasi timp un bun remediu pentru insomnie si palpitatii. Acest efect calmant se datoreaza continutului de acid ursolic.

Maghiranul este eficient in stimularea lactatiei si in acelasi timp ajuta la eliminarea toxinelor din organism.

Daca este folosit in aplicatii externe, uleiul esential continut de acesta planta medicinala calmeaza durerile articulare si musculare, putand fi folosit pentru la usurarea durerilor de dinti si a ulcerelor bucale.

Preparate pe baza de maghiran

Infuzia de maghiran se prepara dintr-o lingurita de planta uscata, peste care se toarna o cana cu apa clocotita. Se lasa la infuzat pentru 5-10 minute. Se poate consuma indulcita cu miere.

Unguentul de maghiran se prepara din 2-3 linguri de planta uscata macinata foarte fin. Se adauga la acestea doua linguri de rachiu si se lasa la odihnit cateva ore, dupa care se cumbina cu doua linguri de unt. Pasta obtinuta se fierbe in bain-marie timp de zece minute. Dupa aceasta se strecoara si se depoziteaza in recipiente mici.

Uleiul de maghiran se prepara din 2-3 linguri de planta ce se macereaza in 200 ml de ulei pentru doua saptamani. Dupa macerare se filtreaza si poate fi folosit pentru masaj.

Contraindicatii

Se recomanda sfatul medicului inainte de folosirea uleiului esential de maghiran.

Se recomanda evitarea preparatelor din ulei esential din maghiran in perioada de sarcina si alaptare.