Legenda ceaiului

Conform legendei, in 2737 i Hr., in timp ce imparatul chinez Shen Nung se odihnea sub un copac, iar unul din servitorii sai fierbea apa pentru baut, vantul a adus cateva frunze din copac in apa ce fierbea. Shen Nung, un botanist renumit, s-a hotarat sa incerce infuzia obtinuta din greseala. Copacul ale carui frunze au cazut in apa era Camellia sinensis iar infuzia obtinuta este ceaiul consumat astazi in intreaga lume. Nu se stie daca aceasta legenda este adevarata, insa cu siguranta ceaiul isi are originea in acea parte a lumii.

Istoria ceaiului

Desi putin stiu acest luru, ceaiul a fost inainte de toate un medicament. Planta ceaiului isi are originea in muntii din sudul Asiei, de unde a fost adusa in China. In timpul dinastiei Tang (616-907) ceaiul era baut mai ales pentru gustul sau. Fiind foarte apreciat, acesta a devenit subiectul unei carti in trei volume (Cartea sacra a ceaiului, scrisa de Yu Lu). Pe atunci frunzele de ceai se presau si se uscau in forma de calupuri solide. La preparare se adaugau diferite arome, cum ar fi ghimbirul.

In timpul dinastiei Song (1127-1280), frunzele  erau uscate si transformate in pulbere, fiind folosit in principal pentru ceremoniile din temple. Ceaiul a fost folosit de catre aristrocrati si budisti incepand cu secolul XII.

Preotul budist Eisai, fondator al scolii de zen Rinzai, a introdus ceaiul in Japonia la intoarcerea din China, dupa studii care au condus la aprecierea valorii ceaiului, folosit in timpul meditatiei. Astfel acesta a scris un tratat ce prezenta proprietatile ceaiului, atat pentru sanatatea fizica, cat si pentru cea spirituala. Acesta infiinteaza o gradina botanica, unde cultiva, printre alte plante, si planta ceaiului. Frunzele plantei au constituit baza pentru licoarea preparata prin infuzie si servita ca o bautura revigoranta in templu. Vizitatorii şi călugării budişti de la alte mănăstiri, care doreau să înveţe cultivarea ceaiului, primeau la plecare seminţe şi lăstari. Eisai este cunoscut în Japonia ca „părintele ceaiului”. Ceaiul a primit curând după aceea binecuvântarea împăratului, devenind astfel cunoscut peste tot în Japonia.

Aprecierea ceaiului nu a rămas îngrădită în temple, ci popularitatea sa s-a răspândit la casele nobililor din Kyoto si printre samurai. Întrunirile acestora erau un eveniment de bucurie şi includeau momente în care participanţii identificau diverse tipuri de ceai, ce erau oferite învingătorilor.

Au trecut multi ani de cand primul ceai verde a fost infuzat si, odata cu trecerea anilor acesta a devenit al doilea cel mai consumat lichid din lume, dupa apa.