• Ghintura

Ghintura – Gentiana Asclepiadea

Ghintura (Gentiana Asclepiadea) este o planta mica ce creste la marginea padurilor sau pe pajisti si pasuni, in zonele de deal si munte, la altitudinea de 800 – 2500 metri. A fost descoperita acum doua mii de ani de catre regele Iliriei, Gentius, planta imprumutandu-i de atunci numele.

Alte denumiri: lumanarica, besicuta, lumanarica-pamantului, doi-frati, intura, lumanarica-albastra, taietura, abrameasca, cahincea,strigoaie, fierea pamantului, entura

Parti folosite: Rizomii si radacina ghiturei sunt folosite de sute de ani in tratarea bolilor. Ghintura trebuie recoltata, in scop medicinal, incepand din luna august pana in octombrie – noiembrie.

Compozitie chimica

Ghintura este bogata in glucide, mucilagii, glicozide amare, pectine, taninuri, alcaloizi, uleiuri volatile si saruri minerale. De asemenea contine vitaminele C si PP.

Indicatii terapeutice

Ghintura poate fi folosita cu succes pentru a trata multe boli. Planta este recunoscuta pentru proprietatile sale stomahice, gastrice, antiseptice, antiinflamatoare si fortifiante. Extractul de ghintura poate fi administrat si in perioada de refacere dupa o boala lunga, avand rolul de a reface si intari sistemul imunitar. Stimuleaza atat functiile ficatului cat si ale vezicii biliare, fiind de ajutor in boli precum hepatita, dischenzia biliara sau ascaridoza. De asemenea ghintura poate fi folosita cu succes pentru a trata si bolile specifice anotimpului rece (raceala, febra, tuse, gripa, frisoane). In urma cu doua mii de ani a fost folosita exclusiv pentru a ameliora febra.

Ghintura este indicata mai ales persoanelor stresate sau celor ce prezinta stari depresive sau astenie. Combate cu succes lipsa poftei de mancare si ofera o stare de liniste si comfort. In plus, ghintura este recomandata si in cazul arsurilor stomacale, gastritelor, disepsiilor, colitelor, ulcerului stomacal, bolilor hepatice si anemiei.

Preparate pe baza de ghintura

Infuzia

Infuzia de ghintura este foarte buna pentru a trata insuficienta hepatica sau icterul. Infuzia se face din aproximativ 35- 40 grame de frunze uscate, peste care se toarna un litru de apa fierbinte. Se lasa la infuzat timp de zece minute. Este recomandat sa nu se consume mai multe de 2-3 cani pe zi. In cazul infuziei cu radacina de ghintura, se adauga o lingurita de radacini la un litru de apa si se lasa la infuzat in jur de patru ore. Lichidul rezultat se bea inainte de fiecare masa, cu jumatate de ora inainte.

Tinctura

Cel mai popular preparat pe baza de ghintura este tinctura.  Pentru aceasta se adauga doua linguri de radacina uscata la 100 ml de alcool de 70 grade. Perioada de macerat e de o saptamana. Se consuma aproximativ 15-20 picaturi amestecate cu apa calduta, cu jumatate de ora inainte de mese. In cazul copiilor doza se reduce la jumatate. Tinctura este folosita in special pentru a stimula pofta de mancare sau pentru a contracara starile de greata, oboseala sau nervozitate.

Decoct

Decoctul este folosit impotriva viermilor intestinali. Intr-un vas cu jumatate de litru de apa se adauga o lingurita de radacina uscata si apoi se pune la fiert. Se consuma tot intr-un interval de maxim o ora, dimineata, inainte de micul dejun.

Vinul de ghintura

Se macereaza 3 linguri de radacini uscate in 50 ml de alcool de 40 grade timp de 24 de ore, dupa care se adauga un litru de vin alb. Se tine din nou la macerat timp de zece zile, agitandu-se de 4-5 ori zilnic. Se administreaza de trei ori pe zi, timp de doua saptamani. Are rolul de a combate anemia si de a stimula pofta de mancare.

Contraindicatii

Ghintura nu este recomandata persoanelor sensibile la gustul amar, gravidelor si persoanelor aflate intr-un stadiu acut de ulcer gastruduodenal sau gastrita hiper-acida.

By | 2017-06-08T03:24:33+00:00 ianuarie 29th, 2014|Litera G|0 Comentarii

Adauga comentariu